De ce trebuie sa scapi? (1)

Hei straine,

Cred ca daca ii zicem depresie dam un termen tuturor cumulilor de sentimente pe care le avem..so call it depresion or what ever, but something is not working fine.. oricum un termen relativ urat, dar care poate duce multe. Poti sa ii zici cum vrei atat cat constientizezi ce ai si incerci sa iti revii..sa redevii tu..

Se zice esti in depresie daca ai sentimente de inutilitate si vinovatie excesiva.. Eu una am si s-au inmultit in ultimul timp. Mereu ma simteam incompleta, de vreo cativa ani (terapeuta zicea ca nu mi-am iertat greseli din trecut, probabil), dar apoi am intalnit un baiat minunat care mi-a vindecat ranile..apoi el a plecat si am inceput sa ma simt inutila si fara rost…

M-am simtit inutila caci nu am putut sa imi fac piata, sa duc gunoiul sau sa fac curat din cauza piciorului..incetul cu incetul am invatat sa dau cu aspiratorul stand pe scaun, sa topai pentru a cobori scarile pana la ghena..am invatat sa imi inghit frustrarile si sa incurajez oamenii de la maraton..in primele ore plangeam si nu putea sa zic bravo, apoi incetul cu incetul am inceput sa devin un suporter infocat si am facut asta 8 ore..

In ultimul timp m-am simtit vinovata pentru fiecare lucru marunt pe care l-am facut, pentru fiecare gand, m-am simtit ca nu sunt buna de nimic si ca sunt incapabila pana si sa respir singura, am simtit ca nu merit nimic si am capatat o groaza de frustrari.. Nu intelege gresit, inca ma mai simt asa deseori, dar acum incerc sa rezolv aceste probleme si sa nu ma las acaparata de ele.  Caci u vreau sa mai stau in acest abis, in aceasta groapa de namol si vreau sa ajung iar la lumina, chit ca nu mai e pe creasta, dar macar la lumina..

M-am simtit vinovata pentru ca nu intelegeam de ce fostul meu iubit vrea timp liber cand am stabilit o vacanta, apoi ma terminau remuscarile cand il cautam caci in mintea mea era ca nu il respect, ca nu ii respect necesitatea de a sta departe, dar in acelasi timp era neputinta sa inteleg de ce tocmai acum..

M-am simtit vinovata cand am inceput sa plang cand vorbeam cu mama si ea imi explica ca ei trebuie sa ii spun mereu ce simt, ca trebuie sa vorbesc cu ea si de bine si de rele (nu doar de bune), ca ea ma poate ajuta si ea va fi mereu langa mine.. M-am simtit vinovata cand in miez de noapte am plecat spre ea caci simteam ca ma sufoc la mine in casa..

Am simtit ca nimanui nu ii pasa de mine pentru ca lui nu ii pasa, ca nimeni nu poate sa inteleaga exact de simt, ca nu ma mai pot conecta cu oamenii. Ei erau acolo si voiau sa ajute, doar ca eu  nu le permiteam sa intre, eu nu puteam sa exprim ce simt.. Duminica era in masina cu un cuplu pe care il stiu de mai bine de 10 ani, ne intoarceam de la maraton si tocmai aflasem ca fostul a dus-o pe ea (actuala) acasa la el (lucru la care eu tot sperasem si nu avusesem curaj sa il cer pentru ca imi zisese ca nu vrea sa duca fete acasa dupa fosta nevasta, ca e ciudat)..am incercat sa nu arat ce simt si apoi am avut un colaps total..la Sibiu cand am oprit sa luam inghetata am cazut si am vomat..eu in mijlocul strazii..apoi au venit sa ma ia in brate, sa imi zica ca e in regula sa plang, ca ma pot descarca si ca ei o sa fie acolo langa mine..mi-au povestit apoi ca nici relatia lor nu e perfecta, ca si ei se mai cearta, dar comunica si rezolva problemele si ca o sa vina si vremea mea ..alte cuvinte pe care le urasc pe langa „depresie”, „relatie toxica”..”o sa vina si vremea ta”…si apoi m-au urcat in masina si m-au lasat sa plang pana mi-am revenit….

Am simtit de multe ori ca nu merit viata, ca nu o apreciez, ca ar fi mai bine sa nu ma mai trezesc, m-am rugat noapte inainte sa adorm ca lui sa ii dea ce e mai bun pe lume, iar pe mine nu ma mai lase sa traiesc cu conditia sa salveze un suflet aflat in durere (un bolnav de cancer, de paralizie, orice suflet care isi dorea cu ardoare sa traiasca)..Acum sunt ok ca vad lumina zilei, nu ma mai rog la asta, inca nu rad si sar in sus de veselie, dar fac orice sa nu ma las cuprinsa de ganduri rele..Incerc sa ma iert pentru cat am gresit.. Poate ca e egosit ca scriu toate asta, dar oarecum ajuta sa mai treaca timp, sa constientizez diverse sentimente.. poate de asta scriu si aproape zilnic la „un an de fericire” ca sa inteleg ce simt, sa pastrez ce e frumos din ce a fost…

revenim cu urmatoarele etape..

 

Frica nu te poate răni mai mult decât un vis.

citat din William Golding

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s