o insula…

Am propria hartă, inima mea indică doar spre tine ca o busolă stricată sau necalibrată. Cândva aveam o oază, dar am plecat. Am construit poduri către țărm din insula mea din mijlocul oceanului pe care acum le dărâm unul câte unul.

E toamnă și e soare când revin la gânduri mai bune. Privesc pereții dărâmați, acoperiți de mușchi, de liniște și de înțelegere. Acum le vad mai clar și-mi sunt mai dragi toate găurile, toate ușile ruginite. Castelul meu e tot acolo și tot o oază care a invățat să strălucească sub soarele blând de azi..

16 gânduri despre „o insula…

      1. Terra ❤️ știu ce înseamnă. Dar Muntzo? 🙂 Problema e că n-am instagram. 😦 Altfel aș fi fost prima abonată. Pupici amândurora. Și baftă lui Terra în… Instagramsferă. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      2. Mulțumim pentru susținere și urări. Am lăsat contul nerestricționat tocmai pentru tine, ca poate poate poți sa arunci un ochi sa vezi ce mare s-a făcut, fără sa ai cont

        Apreciază

      3. Am văzut prima fotografie. Nu pot să comentez, evident!!!! 😦 Dar hăinuța aia pare cam groasă pentru vremea asta. N-o subestima. 🙂 De botniță nu zic nimic. Înțeleg că-i salvează viața, dar încearcă s-o dresezi. La vară, pe caniculă va fi inuman s-o poarte.

        Apreciat de 1 persoană

      4. Botnița e pentru ca aduna de pe jos și am făcut ceva câteva vizite la vet și buzunarul nu mai rezista… când sunt sub 3/4 grade și vânt, ii cam trebuie hăinuță ca ii dârdâie picioarele

        Apreciază

Lasă un comentariu