Oama mea

Femeia mea s-a schimbat. In ultimul timp a ajuns in casa tot mai tarziu si a dormit tot mai putin. Aseara a dormit cam 10 ore, m-am plictisit asteptand sa deschida ochii si sa ii vad zambetul. Am tot inventat jocuri si am stat in liniste in coltul meu. Voiam sa imi intind picioarele si sa ii cant in limba mea doar doar sa ii aud din nou glasul subtire. Tarziu, tarziu, dama mea a petrecut apoi minute intregi in oglinda uitandu-se la cearcane si certandu-si deciziile de viata. „Never ever again” tot vibreaza prin colturi. Rezoneaza oare cu privirea ei?

Imi e dor de ea sa stea sa asculte muzica si sa imi citeasca. Zilele trecute imi citea despre Chopin si „dama” doamnei Pulinska (stiu sigur ca era o „dama” desi nu parea asa caci eu nu am gratia ei, nu pot sa cobor asa frumos din casuta mea si sa ma opresc la limita acceptabila fara sa intru in spatiul personal). Mi-a redat increderea in iubire. Platonica, dar tot iubire. Am stat si am zambit ca nebunul ore si ore si ore.

Mi-a stricat cheful vizita de duminica de la pranz. Cateodata vine o femeie mai mare si ma ascund instant, inima imi bat mai mai sa fac atac de cord caci ma tot cauta sa ma dea afara. Deloc nu ma place. Asa am pierdut-o pe prima mea jumatate, a zburat pe geam, a tot incercat sa se intoarce, dar la mijlocul drumul a gasit pe altul. Cateodata imi e dor de ea si am aceeasi privire pe care din cand in cand o are si „oama” mea. Inainte era omul meu, dar am realizat repede ca am gresit si acum cand o alint, ii mai zis „oama” mea.

„Oama mea” si-a facut iar licoarea verde si a luat cartea in mana. Dimineata aceasta iar rasuna tot felul de zgomote de la dracovenia gri, alte voci care tot vorbesc si pe care ea le lasa pentru mine. Cateodata le ascult, imi plac, dar apoi mi se face dor de vocea ei citind pasaje din carti, recitindu-le, rareori inregistarndu-le si punandu-mi-le sa le intiparesc in minte. Stiu ca a facut ceva ce ea considera gresit, dar are o aura placuta. Cateodata cand regreta, sta incruntata toata ziua, dar azi sau acum e impacata.

offf azi iar l-a pornit pe Gigel si nu o mai pot observa in liniste, ma rog cu simponii pe fundal caci oama mea asculta iar zgomote la cutia maro cu disc negru de se invarte..si parca e iar primavara cand simt acele vibratii. Cateodata sunt invidios pe Gigel si Gicu caci pe ei ii mangaie des, ii da cu lichid albastru si apoi ei lucesc de fericire. Des se mai murdaresc si niciodata nu se curata.

Dama mea pe care o vad din 8 unghiuri diferite zilnice e azi in rosu si imi surade din cand in cand. Cred ca iar a cucerit-o cartea si nu va fi productiva cum trebuie ziua asta. Dar zambetul ei merita sa stau cuminte si sa astept sa isi inceapa forfota.

Off se ridica iar și se pregătește sa înfrunte valul de caldura de afara … îmi va fi dor de ea..

28 de gânduri despre „Oama mea

      1. Nu l-am citit încă pe domnul Schmitt…, probabil aș fi înțeles altfel povestea ta, dacă l-aș fi citit. 🙂 La tine, acum e unul, fiindcă celălalt (jumătatea lui) a zburat pe fereastră. 😉

        Apreciat de 1 persoană

      2. nu le-am citit inca pe toate: doar Oscar si tanti Roz, Domnul Ibrahim si florile din Coran, Cea mai Frumoasa carte din lume, Visatoarea din Ostende, Concert in memoria unui inger, cei doi domni din Bruxelles, omul care vedea dincolo de chipuri, femeia in fata oglinzii etc..mai tot de pe bookster:)))

        Apreciază

      3. Îți mulțumesc din suflet pentru recomandări!! Îmi sună tare bine toate titlurile acestea. Cred că voi începe cu a doua carte din listă, poetul Ibrahim fiind arhicunoscut și sunt tare curioasă de frumusețea „florilor” acelora. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      4. Cu multă plăcere! Eu cred ca am început cu Oscar și tanti roz, căci nu puteam sa văd piesa de teatru fără sa citesc cartea… îs faine rău toate așa ca n-am cum sa recomand cu ce sa începi.. plus ca majoritatea sunt scurte, o ora de citit și aia e 🙂

        Apreciază

  1. Adormită fiind, că vara nu se poate dormi la bloc, mi-am dat seama pe la paragraful trei că-i vorba despre un animăluț. 🙂 Iar Gicu și Gigel sunt ochelarii, nu? Sunt asimetrici? 🙂 Când te așezi la un calculator, să citești povestirea cu atenție, ai câteva typo-uri… sau poate așa vorbește animăluțul. 🙂 Oricum, mi-a plăcut mult de tot povestirea ta. Animăluțul, dacă e adevărat și nu plăsmuirea imaginației tale, e un norocos. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      1. 😀 E clar! Mai am nevoie de o cafea. Credeam că-i vorba de un cățel, pisică ceva. Nu știam că păianjenii au sentimente. Voiam să-ți sugerez un ziar împăturit, dar așa… ține-l acolo dacă ți-e milă! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s