Vara in care mama a avut ochii verzi

Hei, 

Am extras mai jos câteva din citatele preferate din cartea „Vara în care mama a avut ochii verzi” a Tatianei Tibuleac. Un mic rezumat al romanului folosind cuvintele scriitoare1, în ordinea mea.

117298612_742830229625691_5329375591398700944_n

Ochii mamei erau o greșeală.

Ochii mamei mele urâte erau resturile unei mame străine foarte frumoase.

Ochii mamei plângeau înauntru

Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită de soare

Zâmbetul ei de tulpini frânte. Verdele scurs din ochii ei. Albul eu de nimb rănit

Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte

Taina avortonilor de flori …L-am întrebat … ce va face când nu voi mai fi…iar el mi-a răspuns că ar trai mai departe exact așa, cât i-ar ajunge banii. Că ar da ultimul cent pe călătorii, …, pe fese tari învelite în mătase,…,pe vinuri bătrâne și iubiri tinere…. putea să se transforme din fluture în omidă și iar în fluture în aceeași zi. ..S-ar întoarce…pentru că orice vacanță se termină, orice culoare pășește, iar el a trăit în trei ani mai mult decât s-a gândit vreodată că poate încăpea într-o viața de om. Mai mult decât ar fi crezut că este în stare să simtă.

Va muri frumoasă, i-am spus. Un om care m-a împins cu piciorul ca pe un câine, când eram gata să fiu un câine doar ca să fiu mângâiat. în acea dimineața mama semăna cu un păianjen tânăr … Aș fi vrut să-i bag dragostea înapoi în ochi cu pumnii … Aș fi vrut să scot din ea … cu un clește înroșit toate poveștile nepovestite, toate cântecele de leagăn necântate,… dar pe care le-a ascuns ca o zgârcioabă

Mama nu-mi mai părea proastă ca înainte… Lumea se pregătea de toamna, iar buburuzele zburau în toate părțile. ..Am rămas lângă ea nemișcat, ajungând în scurt timp pista internațională pentru buburuze

Ochii mamei erau poveștile mele nespuse

…devenise mai frumoasa și mai deșteaptă… Dacă știam că asta face boala dintr-un om, era să cer de Crăciun cancer pentru mama, în loc de sex cu Jude.. “și să te speli pe dinți” a mai zis…. Când halucinațiile mele dispăruseră cu totul, la început le simțeam lipsa așa cum simți unui dinte în gură…venise rândul meu să mă întorc acasă cu istorii inutile

Cât parfum irosit în van pe un coridor mizerabil de spital.

..lucrurile bune, costă. Iar noi- și ea cu tata, și eu- am fost mereu niște zgârciți și am preferat mereu să băgam în noi decât într-o amintire.

Îmi era milă de mama nu pentru că era pe moarte și știa asta; nu pentru că se subțiase cu totul și cântarea acum cât berea pe care o beam singur într-o săptămână; nu pentru că fugise să moară departe de casă lângă un fiu care până acum o lună ar fi ucis-o fericit cu propria-i mână. Îmi era milă de mama pentru că într-o astfel de zi  – când a ajuns să facă paste și să povestească despre anii ei cei buni,.., despre mine sănătos, despre tata acasă, ..a fost nevoită să mintă. … iar ea a rămas trista în colt, ca o lumânare în întuneric. 

chiar și cea mai scurtă amintire despre ea are pentru mine rezonanța unei bombe atomice: odată lansată, ucide în jurul și înăuntrul meu orice altceva, pentru câteva zile și nopți…Dacă nu apărea în prag în acea după-amiază – mată și măslinie, cu părul ei ondulat ca niște pui de șerpi sublimi- și nu m-ar fi strigat.

îmi tărâm picioarele ca o slugă, gândindu-mă la prostia mamei, dar mai ales la ipocrizia oamenilor. De ce să cumperi patru pahare, dacă bei doar dintr-unul? …să îl împingi în coșul unei muribunde care este o mincinoasa și mai mare decât tine, pentru că știe că moare, dar, iată, face achiziții. Eram fără îndoiala, de partea lucrurilor, nu a oamenilor din acea piață. și eu , ca și ele, am fost mereu în plus, niciodată trebuincios, rezultatul trist al unei târguieli de moment și o ciornă îngălbenită a celui ce urma să fie, într-o zi, Fiul. 

Mama a vorbit o oră. Pe scurt răspunsul ei a fost că o decizie proastă rezultă dintr-o altă decizie proastă. … O palmă iertată va fi urmată neapărat și de un pumn, iar o minciună crezută se va transforma într-un cimitir de adevăruri. Coada ei de sirenă – care, de altfel, știa ca ne enervează pe toți – era o completare a vieții ei triste și fără sens. însa, dacă ar fi schimbat-o doar pe ea, restul ar fi fost și mai evident. ” La moarte te gândești doar când mori”… timpul care va veni îl vei cheltui doar pentru a face și mai multe lucruri aiurea și pentru a muri și mai repede.

Ploua de trei zile fără întrerupere. Apa spălase orice urmă de culoare și de lumină. Lanul de floarea-soarelui se scuturase și arata acum ca o fată frumoasă distrusă de acnee. .. Jude revenise și se lăfăia din nou în visele mele. Mă simțeam vinovat că în săptămânile care trecuseră o înșelasem atât de ușor cu o himeră. Am chemat-o sfios – o singura dată-, iar ea a venit fără reproșuri, ca o amantă bătrâna.

Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald

Mama glumea tot mai fain și era tot mai faină în vara noastră, care devenea și ea tot mai faină.

Valul cu miez de mamă era nespus de frumos și emana o lumină multicoloră, ca un curcubeu pe moarte. Curcubeul muribund a fost al treilea tablou.

Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci. 

Să dau acea vara înapoi ca pe o înregistrare și să ajung din nou în ziua în care ea a venit -grasă și mică -să mă ia de la scoală de ziua ei. Să o dezurăsc și să-i spun că are ochi frumoși, înainte ca ea să mă fi întrebat. 

Nu mai văzusem melci grăbindu-se – erau atât de penibili, încât am râs de ei o oră.. Îmi plăcea teribil că devenisem îmblânzitor de melci. Datorita mie, melcișorii cei pierduți și inutili nu mai erau o colonie insignifiantă, un substitut temporar al câtorva maci perisabili. Melcii erau acum o forța, un imperiu, și aveau și conducător.

Ea se cuibărea pe el ca o fetiță și mă cuprindea de mijloc. 

Anul e ca și trecut,…, eu sunt ca și moartă, iar tu începe să uiți”

Ochii mamei erau cicatrice pe fața verii

Era hipnotizantă – de parcă o mumie ieșise la bronzat cu tot cu pânza în care se păstrase. … „să înveți și tu să iubești o femeie”…”să iubești și să cumperi stele, nu gulere de nurcă.”

Mama,.., ești tu, tu – submarinul cu ochi de smarald.

118117353_628658131109633_9195964729808357777_n

Toamna era caldă și moale. … Afară se schimbase doar aerul, care devenise mai plin de fructe decât de flori.

festinul unui diavol și al unei femei chele.

Era lumină. Era lumina mea.

Moarte cu mere și nuci. 

Trăiam din trecut așa cum săracii trăiesc din posmagi.  … o data pe săptămână mă duceam la mama la cimitir. … treceam pur și simplu pe acolo, așa cum treci pe lângă casa unui necunoscut și te gândești : aici stă Jim, oare e acasă?”. Mama era mereu acasă, pentru că mormântul ei era mereu acoperit cu iarbă.

117644951_614158406154462_3292131170498926103_n

 

Publicitate

Un gând despre „Vara in care mama a avut ochii verzi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s