Gânduri în zori

Îmi simt inima bătând din ce în ce mai tare, cu cât Ene se îndepărtează și soarele bate la „geam”… Vreau sa ma trezesc măcar cu câteva secunde înaintea ta, sa îmi simt pacea pe chip, sa îmi imaginez ce visezi, sa te admir în tăcere. Ca o însetata după a ta suflare, te privesc cu nesaț, cu ardoare și totuși îmi dau seama cu stupoare, că mă intimidează această pauză de la cotidian, calmul tău și mai ales zâmbetul când mă surprinzi făcând asta.

Chiar și când suntem amândoi pe vârf de munte, la adăpostul cortului mic, în zori de zi, când soarele și luna fac schimb de roluri pe cerul mare, când insectele nopții își încetează trilul pentru o admira renașterea zilei, acolo în întuneric, ritmul răsuflării tale îmi insuflă pacea și mai adânc în suflet.

Când simți că vreau să mă ridic, mă tragi înapoi la căldură să mă săruți pe năsuc sau pe creștet și să îmi urezi o zi bună. După ce îmi fac încălzirea pe roua recea, ca un joc al ielelor într-o singură nebună, mă aștepți cu o cană caldă de ceai și un zâmbet. Ce poate fi mai minunat?! Deși îmi vine greu să cred, tu chiar ești mulțumit că m-ai întâlnit, cu oricâte bube și zgaibe am din trecut, cu frici și toane, tu chiar vorbești serios când îmi zici să fiu recunoscătoare pentru relațiile trecute căci ele m-au format.

O zi magnifică!

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s