O lume nebună cu susul în jos

Trăim într-o lume în care zahărul e mai periculos decât praful de pușcă și în care principala sursa de avere este cunoașterea, conform lui Noah Harari, și totuși unde e iubirea? Cum zicea Păunescu în 1982, „Şi totuşi există iubire/ Şi totuși există blestem/ Dau lumii, dau lumii de ştire/Iubesc, am curaj şi mă tem.” Mi-am tatuat ultimul vers pe coaste, să țin cuvintele aproape de inimă, să capete sens, dar cu cât mă uit mai mult la știri, în jur sau pe social media, observ distanțare, ură și de ce nu bătaie de joc și batjocură.

În ziua de azi, Coca cola constituie o amenințare mult mai periculoasa decât al-Qaeda (să îl citez în continuare pe domnul Harari), mai mulți oameni mor din cauza obezității decât din cauza foametei și totuși mai toți sunt avizi după bani, pe meleagurile natale sau în afară. Dacă e să ne gândim bine, au existat mai multe afirmații decât negații – cel puțin până acum. Să negăm așadar, fără să ne pară rău. Convinerile vor atârna întotdeauna mai greu în balanță (Emil Cioran). Știrile sunt din ce în ce mai sumbre, dominate de surse mincinoase, cu greu reușești să găsești posturi TV care să prezinte binele care mai există. Câteodată mă simt binecuvântată că cei de la TVR se mai gândesc la așa ceva.

Înțeleg din ce în ce mai mult evadarea la munte și în cărți, departe de oameni. Şi văd din ce în ce mai mulți oameni pe munte sau cu hamacele și cărțile prin parcuri. Cu cât ești mai normal, cu atât ești mai departe de adevăr și mai aproape de viață. (Cioran)

Niciodată nu am fost mare fan oameni, dar acum din ce în ce mai putin îmi plac când văd cum s-au transformat în câteva luni.  Câteodată oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai departe, cum bine zicea Cioran. Mori din cauza virusurilor și bolilor din lume, dar cred ca mori în fiecare zi puțin câte puțin dacă nu mai ai grija de sufletul tău.„Ei mă urăsc că nu-s ca ei, eu îi iubesc că nu-s ca mine.”( Ion Minulescu)

Fii blând cu tine însuți. Este greu să fii fericit când cineva este supărat pe tine tot timpul.”(Christine Arylo), îmi răsună de ceva timp în minte, când zic de ceva timp, mă refer de mai bine de jumătate de an când m-am convins că e cazul sa merg mai departe. Dădeam într-o seara scroll pe Instagram și găsisem o pagina de citate motivaționale.  Într-un final mi-am luat și timpul să analizez ce scrie, nu doar sa zic Wow, ce draguț! Dacă stau bine și ma gândesc introspecția am început-o cu Constantin Romulus Preda și ”Te iubesc, nu mai am margini”, 

Iar acum probabil ar trebui sa ma întorc la munca și să nu mai visez cu ochii deschiși la utopia mea nebună cu mine ca și dictator în care oamenii se respectă, respectă natura și reciclează la greu.

O zi faină!

 

 

 

Publicitate

2 gânduri despre „O lume nebună cu susul în jos

  1. Putem visa, Gia! Şi o putem crede, în micul univers în care ne trec clipele. Dar la nivel mai mare, nu o mai pot crede. Nu mai pot. Am fost berbec, am crezut cu încăpăţânare că sunt excepţii, că oamenii sunt buni, că se mai poate. Nu o mai pot crede.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s