Sete si oua

După o vizita la rude am decis sa îmi fac testamentul, unul de doleanțe, nu cu temei legal..

Cochilia mea, cu crăpături și cusături din zambete o las sorei căci ea m-a păzit și m-a călăuzit,

Fetiței mele ii doresc doar o persoana sa aibă grija de ea, sa o iubească necondiționat și care sa ii cântărească mâncarea cu precizie, nu sa cedeze la fiecare miaunat….

Aici, sed blând și fierb la lumina felinarului un ou, picioarele-mi îngheață, iar fundul îmi ia foc,

Desenez prin gheata cristalina a geamului ide, păreri și … doleanțe!

Sa fie roz si senin in suflet si in viața si azi!

Hai sa zâmbim când vom culegi ger sau fluturi de omăt!

Apa din clepsidra s-a oprit, ma duc sa ii sting setea…căci printre genele închise a șoptit cu greu ” Adu și tu putina apa”