As fi vrut sa nu fie…

As fi clonat luna de le cer,

As fi dresat soarele și norii,

As fi secat vai, as fi umplut albii,

As fi cules stele și le-as fi preschimbat in aur,

Dar nu am putut decât sa îți dau inima și visele, toată visare și viitorul, toate năzbâtiile, toată suflarea,

As fi invat mai multe sa îți fac pe plac,

As fi fost o gheișa,

As fi stins vulcani, as fi calmat placi tectonice,

Dar nu am putut fi ea…

As fi vrut sa ma vezi mereu ca la început,

As fi vrut mereu sa zambesc și sa nu îți arat cum tresar când ma atingi,

As fi vrut sa te tratez mai cu răceala și as fi vrut sa nu arat car sufăr cand o cauți,

As fi vrut sa nu observ mesajele de „buna dimineața” sau „somn ușor!”

As fi vrut sa le ignori și tu,

Dar nu vom mai fi noi căci nu ai vrut sa lupți….

As fi vrut sa nu fie dezamagire, as fi vrut sa nu fie final,

Dar acum poarta-te ca doi străini și nu mai jubila atat…

Măcar acum când totul e distrus tine-te de cuvânt..

Măcar acum…

2 gânduri despre „As fi vrut sa nu fie…

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul