Nu mai citi

Hei străine,

Sunt ok, ma vezi de câteva ori pe săptămâna la munca, trăiesc, mănânc, respir… nu mai citi ca sa știi dacă sunt ok sau nu mai ales dacă nu îți pasa, așa cum te-ai exprimat ( ceea ce e ironic și in contradicție cu acțiunile tale căci dacă ai citit sa verifici ca sunt bine acolo puțin îți pasa, și mai ales dacă ții sa îmi răspunzi la întrebări)..

Ma bucur ca ești bine și ca strălucești, ca azi te-ai îmbrăcat super fancy, ca ești simpatic când zambesti. Felicitari! Dar fiecare are drumul lui..

Mi s-a părut puțin aiurea sa te uiți in telefon când treci pe lângă sau sa îmi zici sa păstram „aceleași nivel conversațional” ( wtf That Even means, i didn’t get it), arogant sa zici ca degeaba încerc sa par dura cu tine… nu încerc sa par dura și nici nu sunt, pur și simplu am învățat sa ma respect mai mult și sa nu ma las afectată de persoane care nu îmi pot oferi ce am nevoie, am realizat ca merit mai mult pentru ca pot oferi mai mult și pentru asta chiar îți mulțumesc… nu poți fi acolo momentan pentru ca preferi sa îți trăiești viața altfel ( probabil in compania unor femei care nu te fac complet căci dacă ar reuși ai avea nevoie doar de una nu de 10, dar asta pe tine te face fericit, asta urmărești, acestui scop ii dedici timp)..

încă te plac, da, dar asta nu ma face slaba, ma face umană, ma face autentica și din asta invat și e ok… nu ma deranjeaza sa fiu trista din când in când atunci când îți simt lipsa sau as vrea sa împărtășesc emoții sau vesti cu tine. Am amintiri plăcute cu tine și o sa le apreciez și o sa te respect și pe tine pentru ele, dar momentan aleg sa merg înainte in ciuda acestui fapt, aleg sa ma bucur de multe alte lucruri pe care le-am neglijat… de exemplu azi de dimineata eram așa grabita sa ajung la munca sa nu îmi ocupe nimeni locul căci nu am avut timp sa ma bucur de natura.. și ghici ce?? Tot era cineva la locul meu și a trebuit sa îl rog frumos sa se mute dacă nu l-ar deranja prea tare.. apoi când am ieșit cu băieții in pauza de cafea/tigara am stat aproape o ora pentru ca era super placut afara.. bătea super tare soarele și te încălzea și era super multă lumina și aerul ușor rece care îți desfunda nările pătrunzând adânc in plămâni.. bestial.. și scăpasem toate astea doar pentru un scaun intr-o anumită poziție la munca pentru ca așa am fost obisnuita.. obisnuita asta strica câteodată și nevoia mea de control…așa ca da.. mâine nu o sa ma mai grăbesc la munca, o sa merg incet prin parc și o sa îmi dau căștile jos sa aud foșnetul frunzelor sub picioarele mele:)

Trebuie sa plec acasă acum!

Seara frumoasa (nu îți mai da mereu ca parerea ca s-ar putea sa nu ai dreptate)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s