Octavian Paler

Imaginaţia este ca sexualitatea. Ne reprezintă, fără să fim stăpâni pe ea.

Dacă poţi să iei pe cineva de mână, să-l îmbrăţişezi sau doar să-l baţi pe umăr… Bucură-te: Niciodată nu te vei simţi singur.

Eşti singur şi în acelaşi timp eşti mulţime, o mulţime care te priveşte cu ochii tăi, care te ascultă cu urechile tale

Numai cei ce se tem de singurătate stau în cumpănă când e vorba să plece mai departe.

Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare preţ dat în dar fiecărei fiinţe umane. Dacă l-ai pierdut, viaţa ta nu mai are nici un sens.

Orice femeie adevărată vă va spune ceea ce recunosc eu acum. Că nu bărbaţii sunt de vină pentru dereglările dragostei, ci speranţele pe care ni le-am pus noi, femeile, în ei.

În momentul în care omul nu mai poate iubi lumea aşa cum e, o poate iubi aşa cum ar trebui sau cum ar putea să fie.

Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.

Dragostea e singura care nu (şi nu ne) îmbătrâneşte. Dar cine a deschis ochii numai pentru a iubi?

Crede-mă, iubeşti cu toate celulele numai ceea ce eşti în pericol să pierzi.

Într-o dragoste adevărată trebuie să fii puţin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi nimic în jur.

Vai de cel care după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: “Bună seara”.

Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.

Fără iubire nu există viaţă. Iubiţi-vă! Şi alungaţi bezna aceasta ce ne sugrumă în fiecare clipă.

“Sunt lucruri pe care le poți avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greșeala să le cauți, le pierzi.”

“Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de a fi funerar, exterminator, deșertul e vital şi chiar senzual. Îți dă, pe lângă o senzație de sete și de pericol, un fior dincolo de viață, pe care n-o poți încerca nicăieri altundeva. În deșert, filosofia valorează mai puțin decât un burduf de apă, dar cu atât mai prețios e ceea ce nu poate fi anulat.”

“Mă întreb, totuși, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârși prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost… Nu pot găsi în ele decât cauze, explicații. Or, eu aș avea nevoie de altceva.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s