Bunica

Hei străine,

Săptămâna trecuta la terapie am vorbit despre bunica mea (eram dispusa sa vorbesc despre oricine mai putin despre tine).  Mi-am dat seama ca o urăsc…și ca oricum ar fi nu prea îmi vine sa fac un pas spre împăcare…

mi-am adus aminte deoarece citeam azi un articol pe Bookster despre copilărie și „copiii lumii”.

Mama nu prea ne-a bătut la cap cu „copiii lumii”, dar bunica în continuu. Nu am fost niciodată niște nepoți buni: noi făceam nazuri la mâncare (nu e ca și cum ea ne gătea ceva, de multe ori ne descurcam singuri..asa am învățat sa frământ, sa spăl haine, vase, sa car apa, sa ud roșiile, sa fac salate, oua ochiuri, cartofi prăjiți sau pizza..asa mi-ar ar piciorul și am rămas ani de zile cu cicatrici), noi nu făceam suficienta treaba când venea în vizita în vacanta de vara (era vacanta, asta însemna în mintea nostra ca trebuie sa lenevim și sa facem pauza de la toate celelalte lucruri pe care le făceam în timpul anului – mai putin curățenia în camera..dar nu..tu voiai sa cosim, sa udam gradina, sa hrănim pasările, sa adăpam calul, sa maturam curtea, sa strângem corcodușele sau prunele pentru țuica, sa aducem apa proaspăta de la cișmea, etc), sa aparem la televizor (și niciunul nu a fost în stare sa fie vedete de televiziune cum vedeai mata la TVR – „surprize surprize” sau „iartă-ma”), nu erai mandra de premiile noastre/performantele școlare („copiii lumii” își ajuta părintii, dar se duc și la scoală)…vezi mata..acum noi am terminat o facultate, avem joburi bine plătite, casele noastre (ma rog încă plătim la ele, dar o sa fie ale nostre), dar tot nu e bine… nu avem copii cum au toți „copiii lumii” și deci tu nu ai strănepoți cum au toți din sat …dar la ce iți trebuie…iubirea ar fi trebuit sa ne-o dai noua nu sa o păstrezi pentru zile rele…ne-ai îndepărtat și pe mine m-ai lăsat cu ceva sechele…

mereu am dorit sa fiu total opusul tău…și poate ca nu a fost o alegere inspirata…dar știi ce fac eu bine??…

eu dau iubirea de fiecare data când pot, nu o păstrez pentru zile negre..chit ca ma ard după și sufăr…dar dacă cineva merita măcar putin, eu ii dau iubirea înzecit…

 

So sad that there is such a gap (generation gap).

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s